3 greșeli de trasabilitate care au costat scump

Trasabilitate și rechemare | Episodul 3 din 5

Teoria e utilă, dar exemplele reale ne arată mult mai clar de ce contează.

Am ales trei cazuri publice, raportate de autorități și de presă, din România și din Uniunea Europeană. Nu contează numele firmelor. Contează ce a lipsit și ce s-a întâmplat după aceea.

Pe scurt, înainte să începem:

Trasabilitatea înseamnă să știi de unde vine fiecare produs și unde l-ai trimis.
Lotul este o cantitate de produs fabricată sau ambalată în aceleași condiții și marcată cu același cod.
Retragerea înseamnă că produsul e scos de la vânzare. Rechemarea înseamnă că sunt anunțați și cumpărătorii, ca să nu-l mai consume și să-l returneze.

Greșeli 1: marfă fără etichetă și fără acte de proveniență

Ce s-a întâmplat. În septembrie 2026, inspectorii ANSVSA, prin DSVSA Ilfov, au controlat patru firme de logistică. La trei dintre ele au găsit aceeași problemă: lipseau actele care arată de unde a fost cumpărată marfa. O parte din legumele din stoc nu aveau nicio etichetă sau alt element de identificare, așa că nu se putea dovedi de unde vin. Potrivit presei, o parte din marfă era prezentată ca fiind românească, deși era din import [1].

Ce a urmat. Peste 15 tone de produse au fost scoase definitiv de la vânzare. Firmele au primit amenzi de 24.000 de lei, iar firmei care avea un depozit frigorific și o unitate de ambalare i s-a interzis activitatea [1].

De ce contează. Gândește-te așa: dacă nu poți arăta de unde vine o ladă de legume, nu poți dovedi nici că e sigură, nici că e ceea ce scrie pe etichetă. De aceea legea cere ca fiecare firmă să știe de la cine a primit fiecare produs [4], [6].

👉 De reținut: nu ajunge ca factura sau avizul să existe undeva, într-un dosar. Trebuie să le păstrezi și să poți arăta rapid cărei mărfi din depozit îi corespund.

Greșeli 2: nu se știa în ce produse a ajuns un ingredient

Ce s-a întâmplat. În septembrie 2020, Belgia a dat o alertă în sistemul european de avertizare pentru alimente (RASFF). În semințe de susan aduse din India se găsiseră urme de oxid de etilenă, o substanță chimică interzisă în UE pentru această utilizare [2]. Problema era că susanul fusese deja folosit în pâine, biscuiți, cereale, ciocolată, sosuri și multe alte produse.

Ce a urmat. Produsele au fost căutate și testate în aproape 20 de țări. Până în februarie 2021 s-au strâns aproape 500 de alerte, iar mii de produse au fost retrase sau rechemate. Din octombrie 2020, UE a cerut ca fiecare transport de susan din India să vină cu un certificat oficial [2].

Fiecare producător care folosise susan a trebuit să afle repede: în ce produse a ajuns susanul afectat, în ce loturi și la ce clienți?

De ce contează. Aici se vede diferența dintre o firmă care își notează totul și una care nu o face. Dacă știi exact ce sac de susan ai folosit în fiecare șarjă, retragi doar produsele în care a ajuns. Dacă nu știi, trebuie să retragi tot ce ar fi putut să-l conțină. Standardul internațional ISO 22000, folosit de multe firme din industria alimentară, cere această legătură între ingrediente și produsul finit [5]. La fel recomandă și ghidul Comisiei Europene, tocmai ca retragerile să fie cât mai mici și mai precise [7].

👉 De reținut: un singur ingredient poate ajunge în zeci de produse. Notează la fiecare șarjă ce lot de ingredient ai folosit. E o rubrică în plus în registru, dar te poate scuti de o retragere mult mai mare.

Greșeli 3: informații incomplete, trimise prea târziu

Ce s-a întâmplat. În decembrie 2021, un producător internațional de dulciuri a găsit Salmonella, o bacterie care poate provoca toxiinfecții alimentare, într-un rezervor cu materie primă. A descoperit-o prin propriile analize. În lunile următoare, în mai multe țări europene s-au îmbolnăvit oameni, cei mai mulți copii. Ulterior s-a stabilit legătura cu produse fabricate în acea fabrică [3].

Ce a urmat. În aprilie 2022, autoritatea belgiană pentru siguranța alimentelor a retras autorizația fabricii, pentru că firma nu dăduse informații complete pentru investigație. A cerut și rechemarea tuturor produselor din gama respectivă fabricate acolo [3]. Autoritatea britanică a arătat că informațiile au venit cu întârziere, iar asta a dus la mai multe rechemări succesive, în loc de una singură. Firma a recunoscut că au existat probleme interne care au întârziat informațiile [3].

De ce contează. Cazul acesta arată că nu ajunge să ai datele. Trebuie să le poți găsi repede și să le transmiți corect. Regulamentul european de bază pentru siguranța alimentelor (178/2002) obligă firma să anunțe imediat autoritatea dacă bănuiește că un produs aflat deja pe piață poate face rău și să colaboreze la măsurile luate [4]. Ghidul Comisiei Europene spune clar că un sistem de trasabilitate e bun doar dacă oferă repede informații corecte, pentru că orice întârziere îngreunează reacția [7].

👉 De reținut: într-o criză, contează să dai informații corecte și repede. O rechemare făcută pe bucăți, în mai multe etape, costă mai mult decât una singură, făcută corect de la început.

Ce au în comun cele trei cazuri

✔ Problema nu a fost doar marfa cu probleme, ci faptul că nimeni nu putea arăta repede ce e afectat și ce nu.
✔ Costul final (retrageri, amenzi, oprirea activității) a fost mult mai mare decât valoarea mărfii cu probleme.
✔ În două dintre cazuri, când informațiile au lipsit, autoritatea a luat direct măsuri dure.

Ce fac firmele care au lucrurile sub control

✔ Nu primesc marfă fără acte de proveniență.
✔ Fiecare palet sau lot din depozit are o etichetă sau un cod.
✔ Notează în registrul de producție ce lot de ingredient a intrat în fiecare lot de produs finit.
✔ Au o persoană responsabilă și o listă de contacte la zi pentru situații de urgență.
✔ Trimit autorității informații complete de la început și le actualizează pe parcurs.

Dacă te-ai regăsit, chiar și parțial, într-unul dintre aceste cazuri, merită să-ți verifici sistemul acum, nu în mijlocul unei crize.

În episodul următor

Cum îți verifici sistemul înainte să o facă o criză reală: simularea de rechemare, pas cu pas.

Surse
[1] Comunicate ANSVSA și presa națională (septembrie 2026).
[2] Serviciul de Cercetare al Parlamentului European și presa de specialitate privind notificările RASFF pentru susan (2020–2021).
[3] Comunicatele autorităților pentru siguranța alimentelor din Belgia și Regatul Unit (aprilie–mai 2022).
[4] Regulamentul (CE) nr. 178/2002, art. 18–19.
[5] SR EN ISO 22000:2019, clauza 8.3.
[6] Legea nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale.
[7] Ghidul Comisiei Europene privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 178/2002.