Retragere, rechemare, notificare: ce faci în primele ore?

Trasabilitate și rechemare | Episodul 5 din 5

Am lăsat la final momentul pe care nimeni nu și-l dorește: problema e reală. Poate e un rezultat de laborator neconform, o reclamație serioasă sau un telefon de la furnizor. Ce faci în primele ore stabilește, de cele mai multe ori, cât de mare va fi paguba.

Retragere sau rechemare? Nu e același lucru.

✔ Retragerea înseamnă că scoți produsul din lanțul de distribuție (din depozit, de la distribuitori, de pe rafturi) înainte să ajungă la consumator.
✔ Rechemarea înseamnă că aduci înapoi produsul deja vândut. De obicei, consumatorii sunt rugați să îl returneze la magazin sau să îl arunce.

Nota! Versiunea în limba română a Regulamentului 178/2002 vorbește despre „retragerea (...) de pe piață” și spune că operatorii „retrag de la consumatori” produsele deja furnizate. Legea 150/2004 spune că operatorul „va prelua” alimentele de la consumator. ISO 22000 folosește perechea „withdrawal/recall”, tradusă în versiunea română a standardului prin „retragere/rechemare”. „Rechemare” este și termenul pe care îl folosim în practică. Toate se referă la același lucru: produsul care se întoarce de la consumator.

Când ești obligat să acționezi?

Regulamentul 178/2002 (art. 19) și Legea 150/2004 (art. 20) descriu trei situații:

✔ Produsul nu e sigur și a plecat deja de la tine (l-ai vândut sau livrat). Pornești imediat retragerea și anunți autoritatea. Dacă există șansa să fi ajuns la consumatori, îi informezi și, dacă e nevoie, îl rechemi.

✔ Ai motive să crezi că un produs pus pe piață poate face rău cuiva. Anunți imediat autoritatea și spui ce măsuri ai luat. Nu trebuie să ai certitudinea. Suspiciunea întemeiată e suficientă.

✔ Ești magazin sau distribuitor și nu umbli la ambalaj, etichetă sau produs. Retragi produsele din activitatea ta, dai mai departe informațiile de trasabilitate și cooperezi cu producătorul și cu autoritatea. Iar dacă tu ești cel care descoperă problema, îl anunți pe producător.

Ce se întâmplă dacă produsul e încă la tine, în depozit? Potrivit Ghidului Comisiei Europene, nu ai obligația să notifici o retragere, pentru că nu ai ce retrage. Nu îl livrezi și îl ții sub control până decizi ce faci cu el. Atenție însă: dacă produsul e deja pregătit pentru vânzare și poate fi dăunător sănătății, informezi autoritatea chiar dacă n-a ieșit pe ușă.

Pe cine anunți?

În România, autoritatea competentă este ANSVSA, prin direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor (DSVSA) din județul în care funcționează unitatea. Dacă produsul a ajuns și în alte state membre, notificarea în sistemul european de alertă (RASFF) o face ANSVSA, ca punct național de contact. Nu tu.

Primele ore, pas cu pas:

1. Blochează stocul. Marfa suspectă din depozit se identifică, se separă și nu mai pleacă nicăieri. ISO 22000 cere ca produsele retrase și cele rămase în stoc să fie securizate sau ținute sub control până se decide ce se face cu ele.

2. Cheamă persoana desemnată. ISO 22000 cere ca retragerea să fie pornită de oameni competenți, care au autoritatea să decidă. Fiecare unitate ar trebui să știe dinainte cine e acest om și cine îl înlocuiește când lipsește.

3. Delimitează loturile afectate. Aici te ajută evidențele de trasabilitate: ce loturi, ce cantități și unde se află acum.

4. Decide nivelul acțiunii: retragere de pe piață, rechemare de la consumatori sau amândouă.

5. Anunță DSVSA. Legea cere informarea imediată. Nu aștepta să ai toate răspunsurile. Spune ce știi, spune clar ce verifici încă și completează pe parcurs.

6. Anunță clienții. Fiecare client care a primit lotul trebuie să afle ce produs, ce lot și ce are de făcut: să îl scoată de la vânzare, să îl returneze sau să îl țină separat.

7. Informează consumatorii, dacă e cazul. Legea cere ca informarea să fie eficientă și precisă și să explice motivul retragerii. În practică, un mesaj util spune clar care e produsul, lotul și data de valabilitate, de ce e retras și ce trebuie să facă cel care l-a cumpărat.

8. Notează tot. Cine a făcut ce, când și ce cantități s-au recuperat. Vei avea nevoie de aceste date pentru autoritate și pentru analiza de după.

Ce urmează după notificare?

Norma privind Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje, aprobată prin ordinul comun al ANSVSA, Ministerului Agriculturii, Ministerului Sănătății și ANPC nr. 68/772/859/442/2005, descrie ce poate dispune autoritatea:

inspecție la producător sau la importator și un raport complet despre distribuția către alți beneficiari;
prelevări suplimentare de probe;
oprirea producției sau retragerea autorizației, dacă situația o cere;
sechestrarea alimentelor și interzicerea temporară a circulației lor;
informarea publicului;
denaturarea și distrugerea produselor, în condiții de siguranță.

Măsurile sunt obligatorii pentru operatori. Și aici se vede din nou rostul trasabilității: cu cât dai informații mai repede și mai complete, cu atât autoritatea are mai puține motive să extindă măsurile. În episodul 3 am văzut ce se întâmplă când nu le ai.

Ce faci cu produsele retrase?

ISO 22000 prevede trei variante pentru produsele care nu pot fi eliberate:

le reprocesezi, astfel încât pericolul să scadă la un nivel acceptabil;
le redirecționezi către altă utilizare, cu condiția să nu afecteze siguranța lanțului alimentar;
le distrugi sau le elimini ca deșeu.

Decizia se scrie, împreună cu numele celui care a aprobat-o. Dacă autoritatea a dispus măsuri, destinația produselor o stabilește decizia ei.

După criză: ce înveți din ea?

ISO 22000 cere ca la fiecare retragere sau rechemare să documentezi cauza, amploarea și rezultatul și să ajungă informația la conducere. După orice incident, procedurile se revizuiesc și se actualizează, dacă e cazul. Concret: afli de unde a pornit problema, stabilești acțiunile corective, actualizezi procedura și reinstruiești oamenii.

Ce fac unitățile care controlează bine acest risc?

✔ Au o procedură scrisă de retragere/rechemare, cu pașii de mai sus, inclusiv cum și pe cine notifică: autoritatea, clienții, consumatorii.
✔ Au o persoană responsabilă și un înlocuitor, numiți dinainte.
✔ Au la îndemână o listă actualizată cu contactele clienților, furnizorilor și ale DSVSA.
✔ Au mesaje-model pregătite, pentru clienți și pentru consumatori.
✔ Își testează procedura prin simulări (episodul 4).

Seria, într-un paragraf

Trasabilitatea înseamnă un pas înapoi și un pas înainte (episodul 1) și se construiește din date corecte la recepție și la livrare (episodul 2). Când lipsește, costă mult mai mult decât marfa în sine (episodul 3). O verifici prin simulări (episodul 4). Iar când problema devine reală, primele ore hotărăsc cât de mare va fi paguba (episodul 5).

Surse:

Regulamentul (CE) nr. 178/2002, art. 19, cu modificările ulterioare;
Legea nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, republicată, art. 20;
Comisia Europeană – Ghid privind aplicarea art. 11, 12, 14, 17, 18, 19 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (2010);
Norma privind Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje, aprobată prin Ordinul ANSVSA/MAPDR/MS/ANPC nr. 68/772/859/442/2005 (MO nr. 757 din 19.08.2005), art. 12, 14 și 15;
ISO 22000:2018, clauzele 8.4.2, 8.9.4.3 și 8.9.5.

Retragere, rechemare, notificare: ce faci în primele ore.